Bastionul Maria Therezia

Bastionul Maria Therezia a fost construit între anii 1730-1735 si este cea mai mare bucata de zid pastrata din vechea Cetate a Timisoarei. Este folosit ca pasaj si înainte gazduia diferite spatii comerciale.
Pe lânga Bastion, mai exista un fragment din zidurile fostei Cetati în Parcul Botanic si înca un fragment pe Calea Al. Ioan Cuza.
Toate celelalte bastioane au fost distruse pentru a face loc noilor constructii ale orasului. Dupa cucerirea Timisoarei de catre habsburgi, în 1716, s-a constatat ca fortificatiile nu puteau face fata noilor tehnici de lupta asadar s-a luat decizia de a se reface întreaga cetate, în stil Vauban (o fortareata - bastion cu forma stelara).
Aceasta avea o suprafata de 10 ori mai mare decât cetatea medievala turceasca. Spatiul interior a fost înconjurat de trei centuri stelare ce puteau fi umplute cu apa. Accesul se facea prin trei porti, a Vienei, a Petrovaradinului si a Ardealului (complet demolate în 1891). Cele noua bastioane ale cetatii au purtat nume de împarati si împaratese sau de generali.
Fiind considerat un element de mare valoare istorica si arhitecturala, cu caracter de unicitate – simbol al perioadei baroce, si clasificat în Lista monumentelor istorice din judetul Timis, Bastionului Maria Terezia a fost reamenajat în perioada 2008 - 2010.

Studioul de arhitectura ARCHEUS a transformat acest bastion, datand din secolul XVIII, intr-un centru comunitar. Bastionul Therezia a fost construit ca perimetru defensiv al Timisoarei si a fost lasat in paragina mai multe decenii in centrul orasului. Renovarea propusa de studioul ARCHEUS implica realizarea unei piete moderne si a unui loc pentru intalniri publice intre cladirile existente realizate din lemn si caramida si zidurile boltite. De asemenea s-a urmarit si realizarea unei mari suprafete cu verdeata care acopera si atrage atentia inspre spatiul reurbanizat.

Pozitionarea vechii cetati in mijlocul orasului polarizeaza interesul locuitorilor si turistilor inspre acest centru de interes si datorita  accesului facil, iar acoperisul verde se integreaza in centura verde a orasului.

Initial complexul era in paragina, insa arhitectii au facut o treaba excelenta prin indepartarea suprafetelor din beton adaugat in anii `70, care altfel ar fi deteriorat si mai mult caramida originala.

S-a acordat o atentie deosebita design-ului pe termen lung - echipa a folosit piese metalice si alte materiale care pot fi indepartate cu usurinta pe perioada unor lucrari de reabilitare viitoare.

Pana si PH-ul mortarului si a zugravelii se potrivesc cu materialele existente.

De asemenea s-a luat in calcul folosirea spatiului ca un loc public de socializare.

Rampele din beton si portalurile dechise catre exterior ofera piste pentru biciclete, care vor fi folosite la capacitate maxima in curand de catre copiii cu BMX-uri.

Un ansamblu subteran acoperit cu sticla este plasat chiar in mijlocul complexului, iar o alee cu o panta lina ii conduce pe vizitatori spre aceasta.

Podul cladirii principale realizat din barne masive de lemn a fost transformat in mai multe spatii multifunctionale bine luminate, lumina fiind asigurata demai multe randuri de luminatoare.

Cladirea a fost dotata cu instalatii electrice si sanitare, s-a avut in vedere realizarea unui sistem de colectarea apelor pluviale pentru a reduce umezeala din ziduri si pardoseli.

Portalul inalt si acoperisul verde al pietii publice ajuta la pastrarea unei temperaturi interioare rezonabile in timpul de verii.

Scopul initial al ansamblului era sa tina strainii si dusmanii la distanta, dar acum in urma renovarii bastionul s-a transformat intr-un punct de atractie pentru visitatori datorita cailor de iesire multiple si a programului deschis.